18 Februarie 2008 - GABRIELA MOCĂNAŞU: „SCUFUNDAREA ÎN CER“, Ed. Art Press, Timişoara, 2008 (Adrian Dinu Rachieru)

Amanandu-si - aproape inexplicabil - debutul editorial, Gabriela Mocanasu (deopotriva poeta, prozatoare, semnatara a unor texte critice de cert rafinament analitic, risipite prin felurite publicatii) ne rezerva surpriza acestui volum. Un volum ciudat, inclasabil, refuzand orice eticheta. Sub un titlu splendid, slovenind (cu o dulce vorba sadoveniana) intru amintirea unei prietene prea grabita sa plece, savarsindu-si existenta terestra, autoarea invoca “partea din nerostire” ( la care incearca a ne face partasi ). Adica acea “mana de ani”, retraita - rezumativ - in clipa din urma, cand dezintruparea pecetluieste timpul marginit, cand incepe calatoria sufletului despovarat in vesnicie. Un indreptar, am putea zice, izvodit din credinciosie. Rasfoind “cartea vietii”, acea “graba trecatoare a lutului”, amagindu-ne ca timpul ne prisoseste. Si ravnind a dobandi pacea duhovniceasca dupa dreapta randuiala. O lectura de mare folos, cutezam a crede, in aste vremuri tulburi, o carte - stilistic seducatoare -, necesara, adanc trebuitoare. Pricina pentru care, banuim, autoarea include (in partea a doua) si comentariul unui “episcop ascet” asupra vedeniilor care-l stapaneau pe Nifon, cel “robit de pacat”, cautand pocainta, infricosat de Judecata care va sa vina. Scufundarea in cer era o datorie de suflet pe care, iata, Gabriela Mocanasu a implinit-o cu devotiune si har.
ADRIAN DINU RACHIERU

Lasă un Răspuns